Conversații în oglindă

      Singurătatea este un vis urât al tuturor. Ne temem de ea de parcă ar fi un spirit rău-voitor ce ne bântuie mințile. E un demon personal pe care,mai devreme sau mai târziu trebuie să îl confruntăm și ,simplul gând că ziua aceea vine, ne face anxioși. Eu am hotărât să mă așez la masă cu singurătatea ceva mai devreme,sperând  că astfel o să reușesc să mă tem de ea ceva mai puțin atunci când vom fi rămas doar noi două la masa vieții. Așa că aleg de multe ori să petrec ceva timp alături de singurătate și, mă minunez de cât de bine mă cunoaște și câte are de spus despre mine. Sunt momente în care cred că datorită ei am devenit mai prietenă cu mine însămi ,că gândul de a sta în liniște deplină,doar eu cu mine nu mă mai face să vreau să sparg tăcerea apăsătoare din jur nici cu muzică,nici cu cuvinte,nici cu vocile altor persoane.Deși ,dacă e să fiu pe deplin sinceră cu mine ,ultima parte nu e în toatalitate adevărată,pentru că mereu sunt sunete în jurul meu: voci ale o...

 Suntem persoane sociale, menite să conviețuiască unii în preajma altora și, poate de asta avem nevoie de validare din partea celorlalți. Ne dorim să aparținem, să ne găsim locul în lume și să fim apreciați de cei din jur. Doar că, rețeta succesului, nu e doar despre validarea celor din jur este și despre validarea de către noi înșine. Nu poți să te vezi reușind, nu poți sa te vezi ca un om minunat dacă nici tu nu crezi asta despre tine. În viață e vorba despre a reuși în termenii și în condițiile fiecăruia dintre noi și oamenii din jur te pot ridica, așa cum te pot și doborî. Succesul este despre determinare, tenacitate, motivație și puterea de a nu renunța indiferent de obstacolele care ți-au fost puse în cale.  Dar, asta e întotdeauna mai ușor de zis decât de pus în practică. Uneori pur și simplu nu găsim în noi puterea sau motivația de a merge mai departe și, atunci devenim blocați și frustrați. Nu există o formulă fantastică care ne poate scoate din această zonă pentru că...

 Soarele încălzește blajin frunzele umede. În liniștea pădurii răzbat din timp în timp șoapte. Dezgoliți de frunze și cu crengile pline de ciori, copacii își cântă dezamăgirea și par triști și obosiți, asemeni oamenilor  în pragul depresiei. Își trăiesc an de an bucuriile și tristețile, bătuți de ploaie, vând, soare sau viscol și privesc neputincioși cum, an de an devin mai uscați, mai bătrâni și mai puțini. Când din verdele primăvăratic s-au topit în arșița verii și toamna i-a prins în toată splendoarea, doar ca mai apoi să îi despoaie? Cântecele păsărilor au amuțit și ele și, în atmosfera cețoasă a toamnei, doar cucuveaua și câteva ciori mai cântă sinistru spărgând liniștea dimineților. O vulpe pare că și-a asortat blana cu pădurea și, târziu în noapte, doar lupii se adună urlând la lună, cerând parcă explicații pentru singurătatea pădurii toamna. Copacii par pictați de o mână divină, dar dincolo de toată culoarea răzbate un miros greu de putrezit și moarte. Nimic nu moare m...

      Iubirea nu ține cont de rasă,de statutul social sau de banii din cont. Iubirea nu discriminează. Iubirea are multe forme și direcții și se poate transforma ușor în altceva pentru că iubirea e maleabilă. Bunătatea față de oameni în general e tot o formă de iubire,așa cum și respectul de sine poartă pecetea iubirii.     Iubim diferit și,uneori disperat ,dar iubirea nu este niciodată greșită ,poate doar greșit înțeleasă.      Iubirea e sentimentul suprem și toate celelelte i se subordonează . Tristețea pălește in fața iubirii, invidia nu își are locul lângă iubire ,furia poate fi provocată de iubire,frustrarea poate fi cauzată de lipsa iubirii și ura e născută din iubire și ,uneori, e la fel de puternică ca aceasta.     Iubirea e un sentiment ce nu se învață, nu se măsoară și nici nu se compară. Nu poți iubi ca la carte, nu poți iubi pe o scală de la 1 la 10 și nu poți compara iubirea pentru membrii familiei  cu iubirea pentru ...

         Toamna se numără frunzele căzătoare și păcatele oamenilor pe pământ. Se deschid lumile și se mai echilibrează balanța divinității. M-am întrebat adesea unde încape atâta tristețe și ,totodată atâta frumusețe în toamnă. Toamna e anotimpul recoltei și al belșugului la fel cum e anotimpul golului și al sfârșitului. Nimic nu moare mai frumos ca trandafirii toamna și nicicând natura moartă nu e mai plină de farmec.      În lunile de toamnă se produc schimbări majore cu natura și, în lunile de toamnă pare că orice  e posibil.  Toamna e anotimpul dintre lumi pentru că toamna aduce cu ea echinocțiul de toamnă, sursă de legende și filme de groază, sărbătoare cu însemnătate astrologică, perioada propice pentru vrăjitoare( asta pentru cine crede în ele) și ,totodată, marchează limita dintre două lumi.  N-am înțeles de ce trebuie să împrumutăm Halloween-ul de la americani,dar acum m-a lovit ideea că de fapt l-am avut mereu, doar că nu ...

     Astăzi nu vreau să pierd timpul cu politețuri și nici să îndulcesc adevărul așa că o să-mi vărs sufletul de venin.  Suntem superficiali pentru că nu ne pasă decât de bani și de propia persoană. Ne comportăm ca și cum totul ni se cuvine și uităm să privim în jur, uităm  că viața e frumoasă și uităm că nu suntem singuri pe lume, că și ceilalți au nevoie de spațiu ,de respect ,de bunătate ,de lucruri mărunte în general. În schimb, ne cumpărăm mașini scumpe pe care nu ne permitem să le întreținem, case mari care vin la pachet cu cheltuieli și mai mari și ne mințim pe rețelele de socializare că suntem fericiți;de parcă fericirea e făcută din părerile altora despre cât de bine o duc alții. Minciuna e și mai mare pentru cei care cred că a fi realizat în viață se reduce la lucrurile pe care ni le permitem să le cumpărăm sau la funcția importantă,cu denumire pompoasă , pe care o deținem, cu costul sănătății și al timpului petrecut alături de cei dragi.  Suntem ...