Purtată de vânt

 Uneori viața ne face să ne simțim ca o frunză în vânt, purtată la voia întâmplării, dar realitatea e că uneori ne lăsăm purtați de curenții de aer pentru că e prea greu să  decidem singuri. Cu toții am amânat decizii până în punctul în care am simțit că sunt luate fără voia noastră, dar cumva ușurați că nu mai trebuie să purtăm acea povară.

Când trăiești cum o fi dat se întâmplă să te revolți pe vreme, pe situație, pe ceilalți, dar când decizi singur pentru tine te simți mai stăpân pe destinul tău și mai puternic în fața obstacolelor ce ți se aștern în cale. E plăcut să te lași purtat de vânt, dar e mai bine să nu dai vina pe el când nu îți place locul în care ai ajuns. 

A știi că ești responsabil pentru destinul tău e eliberator și te face sa te simți invincibil. Să crezi că destinul ți-e scris în frunte și că oricât te lupți cu el sfârșești în același loc îți poate tăia orice dorința de viață, orice căutare a unui scop pe Pământul ăsta și, te face să te simți neînsemnat.

Destin sau nu, vreau să-mi trăiesc viața în felul meu, să îmi iau singură chiar și deciziile grele și să știu că, indiferent  de locul în care mă aflu doar eu pot decide să merg tot înainte sau să schimb direcția. 

Vântul se poate stârni din senin și de obicei anunță furtună și, chiar dacă îl las să mă ducă cu el, asta nu înseamnă că nu pot să decid când să cobor.