Timpul

 Pare că timpul e nemilos, că orice ai face nu ai cum să îi oprești cursul sau să îl dai înapoi și tocmai asta e ceea ce îl face atât de prețios. 

Și când ai în vedere doar imaginea de ansamblu, cum ne trezim peste noapte  adulți, mai împovărați de griji și responsabilități, mai bătrâni și mai neputincioși cu siguranță așa pare.

Dar eu vreau să vă arăt astăzi și partea mai puțin nemiloasă a timpului, partea în care timpul vorbește în apărarea lui și vă arată cât de lin și încet se mișcă el pentru ca noi, oamenii ,să avem timp să procesăm ce ni se întâmlpă, să avem timp să ne adaptăm situației și să avem timp să ne bucurăm de lucrurile mici.

Personal cred că oamenii cu tendință spre deprimare sunt cei care văd mereu imaginea de ansamblu, pentru că da, viața fiecăruia dintre noi e limitată în timp, în cele din urmă o să sfârșim singuri și ,în proces, putem uita să ne bucurăm de prezent pentru că suntem atât de al nabii de preocupați de viitor . Și timpul nu are nici-o vină în asta.

 El își vede liniștit de treaba lui, curgând în același ritm și în aceeași direcție în care curge de obicei. 

Și dacă nu mă crezi pe cuvânt îți propun un exercițiu , privește-te în oglinda (bănuiesc că oricum faci asta zilnic) și numește exact momentul în care ai căpătat poate câteva fire de păr alb sau primele riduri de expresie. Pare că au apărut acolo peste noapte dar știi sigur că în realitate nu e chiar așa , și asta doar pentru că timpul curge lent și lin ca o pisică ce se furișează prin iarbă după pradă fără să fie observată decât atunci când e prea târziu . 

Timpul nu e nemilos, dar nu e nici blând pentru că atunci când ne dăm seama de trecerea lui e deja prea târziu.

Dar timpul ne învață să fim răbdători , rapizi și calculați și timpul ne face să devenim mai maturi și mai înțelepți, pentru că timpul ne dă mereu lecții.  The butterfly effect este tot o găselniță a timpului care este menită să ne învețe că orice acțiune are o reacțiune chiar daca nu este una imediată. Orice acțiune neînsemnată acum poate avea o reacțiune uriașă în timp ; te poți îndrăgosti de persoana nepotrivită și, atunci când realizezi asta înseamnă doar timp pierdut și poate nefericirea celui care te-a căutat până atunci fără să te găsească, te poți uita la setele căzătoare punându-ți o dorință în timp ce altcineva, poate renunța la un vis pentru ca tu să ai șansa de a visa visul tău. Da, e o idee interesantă de-a mea cum că șansa unui vis se naște din moartea visului altcuiva dar poate o să vă povestesc despre asta mai pe larg ...cândva, dacă mă lasă timpul.

De ce există timp? De ce suntem condamnați la o viață limitată ?

Poate pentru că în lipsa lui nu am aprecia momentele importane, poate am uita să fim fericiți dacă ar părea că ne îndreptăm spre nicăieri și că avem tot timpul din lume să ne dăm seama care ne este destinația. Poate că timpul există pentru a ne face mai concentrați pe acum ,deși tentația de a privi mereu în viitor e mare. 

Timpul nu e menit să fie fugărit spre altă etapă, nu e menit nici să ne bântuie cu greșeli din trecut, timpul e aici pentru a ne aminti că fiecare clipă este unică și că cel mai bun moment să faci ceva este chiar acum.