Straturi
De cele mai multe ori viața nu e așa cum ne-o imaginăm în copilărie, cu atât mai puțin cum ne-o imaginăm ca adulți.
Încercăm mereu sa fim altcineva decât suntem și asta doar pentru că ne închipuim ce le-ar plăcea celor din jur să vadă.
În ceea ce mă privește sunt copil lângă soțul meu, adult lângă părinți și vreau să par profesionistă la job. Sunt puțin din fiecare și sunt total o altă persoană atunci când îmi dau voie să fiu eu, pentru că fiecare dintre noi e construit din straturi.Unii au timp să le decojească pe toate până ajung la miez, alții și-au format deja o părere după primele două și își spun că miezul nici măcar nu mai contează.
Mie personal îmi plac straturile, îmi place să descopar oameni care sunt diferiți de felul în care par la o primă impresie și cred că asta are legătură cu fapul că îmi plac oamenii sinceri, oamenii care știu să citească printre rânduri și oamenii care nu sunt superficiali. În general nu îmi plac etichetele și mă feresc să cataloghez ,deși mental o fac tot timpul, pentru că îmi place să cred că oamenii merită să fie cunoscuți cu adevărat. Chiar și cei care par , la o primă vedere fundamental răi cred că ascund în spate o poveste care i-a determinat să aleagă acest drum în viață. Idei generale cum că nimic nu este în totalitate bun sau în totalitate rău mi se învârt prin cap mereu și, cred că dacă ne-am da cu toții mai multe șanse am descoperi că trăim într-o lume mai bună.
Mă consider o persoană pesimistă ,dar cumva sunt atrasă mereu înspre lumină pentru că e o alegere să văd întotdeauna binele în oameni. Și da, asta contrazice total ideea de pesimism ,dar când îmi dau această titulatură zic doar că văd întâi răul din oameni, dar pentru unii dintre ei chiar mă opresc pentru o privire mai amănunțită, pentru unii chiar mă obosesc să decojesc ceva mai mult din straturile alea.
Suntem diferiți și poate de asta cu unii nu putem rezona,cu alții rezonăm din plin dar asta nu cred că ne dă dreptul să punem etichete.
Până la urmă cu toții avem straturi pentru că vrem să ne protejăm de răutatea altora, de durere, de umilință ; pentru că unii dintre noi nu cred despre ei că merită o a doua șansă sau pentru că s-au privit atât de mult prin ochii altora încăt imaginea din proprii ochi a devenit încețoșată.
Nu contează cine ești pentru lume, contează cine ești mai întâi de toate pentru tine. Nu contează ce părere au despre tine cei care nu te cunosc cu adevărat atâta timp cât tu știi exact cine ești.
Și asta nu înseamnă că vreau să te împing să calci pe cadavre pentru succesul tău, te împing doar să ai încredere că oamenii care contează vor fi alături de tine prin toate zecile de straturi, restul sunt doar zgomot de fundal pe care poți alege să îl ignori.
Stiu că am început prin a spune că oamenii se ascund sub starturi și că trebuie să avem răbdare să le decojim pe toate și că e superficial să judeci doar după primele două ,dar e ca atunci când citești o carte:
nu o judeci după titlu, nu o judeci după copertă, dar după primele două capitole îți faci o idee dacă e cazul să duci lectura până la capăt sau realizezi că te-ai lăsat un pic furat de titlu și de copertă.
Unde vreau să ajung cu această analogie? La ideea că primele două straturi pot fi poleite sau,dimpotrivă cu țepi și abia după următoarele două poți să concluzionezi într-o direcție sau alta. Straturile de deasupra sunt menite fie să te atragă într-o capcană, fie să protejeze un miez fragil . Și da, poate că nu avem toți la fel de multe starturi dar crede-ma măcar 5 are oricine.
Suntem cine vrem să fim ,dar imaginea generala a celorlalți este creată de ceea ce lăsăm să se vadă dincolo de astea 4- 5 straturi, pentru că mai multe doar puțini ajung să decojească.
Comentarii
Trimiteți un comentariu