A doua șansă
Ai simțit vreodată că lumea nu mai merită nici-o șansă?
M-am întrebat adesea de ce , privind în urmă, mi se pare că prezentul e mult mai rău decât trecutul. Oamenii sunt capabili de emoții ,au un suflet ,o conștiință și asta ne face speciali.
Dar nu pot înțelege de ce unii aleg emoțiile greșite pe care să le exprime în gura mare.
Am trăit în generația în care te iubesc 
nu era ceva ce spuneai, ci doar ceva ce stiai sigur ,în sufletul tău ,că e adevărat și, ce mi se pare și mai frumos e că și cei din jur o stiau făra să fie nevoie să te audă verbalizând. Ca să fie clar pentru toată lumea, ai mei nu mi-au spun niciodată că mă iubesc și nici eu nu le-am spus-o vrodată ,pentru că dincolo de cuvinte simțim asta din toată inima și fiecare dintre noi e sigur de asta. Nu zic că nu-i frumos să o auzi din gura tuturor acum ,dar mi se pare că spus atât de des și ,uneori mult prea ușor, face însemnătatea să scadă.
Te iubesc spus de 30 de ori pe zi face sentimentul să pară mai mic, mai neînsemnat,
ca și cum ai spune du și tu gunoiul,te rog.
Așa că, revenid la ideea cu care am început, e ciudat că într-o lume în care se rostește foarte des te iubesc, sentimentele care răzbat la suprafață cu adevărat sunt ura, frustrarea, nemulțumirea sau invidia. Balanța pare total inversată , avem mai multe ca în trecut dar vorbim tot mai puțin unii cu alții, trăim vremuri mai simple și mai comode dar suntem veșnic deprimați. Ne apasă lucruri simple și totuși viața ni se pare complicată.
Mă uit la bunici și la părinți și încerc să îmi închipui cum a fost viața pentru ei . Toți au povești triste și complicate pentru că au trăit pe vremea războiului, pe vremea foametei, pe vremea când era o luptă continuă pentru ziua de mâine. În ochii lor , acum bătrâni, răzbate totuși bunătatea, iubirea de semeni și înțelegerea că viața lor a trecut și că nu merită povestită pentru că încă încearcă să ne protejeze de tristețe și deprimare. Își trăiesc viața cu bucurie că și-au văzut copii mari și știu astfel că lupta lor nu a fost în zadar. Ei și-au făcut treaba și acum e rândul nostru să facem lumea mai bună pentru generațiile următoare.
Dar cum să faci asta când , tot ceea ce vezi în jur e urât și murdar. Oamenii frumoși la suflet sunt parca tot mai puțini și mă gândesc tot mai des e că ne merităm soarta, că merităm tot ce e mai urât pentru că am uitat să mai fim oameni, pentru că am uitat că într-o societate civilizată tă și modernă contează mulțimea, nu individul, pentru că puterea nu a fost menită să fie niciodată doar a unora, ci a tuturor și pentru că , indiferent de mocirla în care te afli , toți avem dreptul să fim fericiți.
Dar unii își câștigă fericirea prin nefericirea altora ,iar asta, indiferent de minciuna pe care ți-o spui pentru a putea pune capul liniștit pe pernă noaptea, e doar cruzime.
Așa că tu, fă ce crezi că te face fericit în viața asta,dar la final nu tu o să pui lucrurile în balanță. Îți sugerez să pierzi un pic de timp și să te gândești de două ori la drumul spre fericire pe care îl alegi pentru că viața nu te așteaptă, dar nici nu te lasă să pleci din lumea asta cu datoriile neplătite.
Calci pe cadavre, o să te trezești că vin să te bântuie mai devreme sau mai târziu, pentru că viața nu e despre ce averi lași în urmă ci despre visele pe care nu le omori și le transmiți mai departe , nu e despre câți bani ai în cont, ci despre cum îți răscumperi sufletul într-o altă viață.
Pentru lumea asta îmi pare târziu să se mai poată răscumpăra ceva dar sper să las visul ăsta pentru generațiile următoare.
Lumea e frumoasă și făra noi așa că , ferește-te de momentul în care lumea nu mai are nevoie de tine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu